Le rostim aproape în fiecare zi: Copou, Tătărași, Păcurari, Nicolina sau Țicău. Puțini ieșeni se mai întreabă însă de unde provin aceste nume.

Unele denumiri au explicații documentate, altele au dat naștere unor legende transmise timp de generații. Iar în câteva cazuri există chiar mai multe teorii.

Copou și Păcurari au povești surprinzătoare

Copoul este probabil exemplul cel mai cunoscut. O legendă locală spune că numele ar proveni de la un copoi care l-ar fi ajutat pe Vasile Lupu să-și găsească soția ascunsă în timpul unei invazii.

Cercetările lingvistice oferă însă o explicație mai serioasă. Laboratorul Digital de Toponimie al Institutului de Lingvistică al Academiei Române – Filiala Iași arată că fostul sat Copou este atestat în 1689 și că denumirea este pusă în legătură cu supranumele maghiar „Kopó”, cu sensul de „copoi”, atestat ca nume de persoană. În 1780, Copoul apare deja ca mahala a Iașului.

Și Păcurari are mai multe explicații. Una dintre poveștile populare leagă numele de negustorii care ar fi vândut păcură. Lingvistul Stelian Dumistrăcel a susținut însă o altă explicație: termenul „păcurar” desemnează păstorul, iar prin această parte a orașului ar fi trecut ciobanii veniți cu turmele în timpul transhumanței.

Tătărași, Nicolina și Țicău

În cazul Tătărașului, tradiția locală leagă denumirea de tătari și de incursiunile acestora în Moldova. În jurul cartierului s-au dezvoltat numeroase povești despre taberele tătărești amplasate pe dealurile din apropierea vechiului oraș. Unele dintre explicațiile transmise popular sunt însă legende și trebuie tratate ca atare.

Pentru Nicolina, explicația este mai puțin spectaculoasă, dar mai clară. Numele cartierului este legat de pârâul Niculina/Nicolina și are origine slavă, potrivit explicațiilor toponimice prezentate de specialiști.

Iar Țicău, cartierul asociat astăzi inevitabil cu Ion Creangă, ar păstra numele unei persoane înstărite care a avut proprietăți în zonă. Sursele istorice amintesc inclusiv un Ștefan Țicău în documente din secolul al XIX-lea.

La fel s-ar fi întâmplat cu alte denumiri ieșene. Bucșinescu, Bularga și Ciurchi sunt asociate, în explicațiile istorice ale toponimiei locale, cu numele unor persoane care au avut proprietăți în respectivele zone.