Sub pașii miilor de oameni care traversează zilnic centrul Iașului se ascunde o parte a orașului pe care foarte puțini au văzut-o. Pivnițe vechi, hrube și încăperi subterane au fost descoperite de-a lungul timpului în mai multe zone.
În jurul lor s-au născut și numeroase povești despre o presupusă rețea de tuneluri care ar lega clădirile importante ale Iașului. Realitatea documentată este însă la fel de interesantă.
Sub centrul Iașului există numeroase pivnițe vechi
Când vine vorba despre „tunelurile Iașului”, trebuie făcută o diferență între legende și ceea ce a fost efectiv documentat. Specialiștii arată că multe dintre spațiile subterane cunoscute drept „hrube” sunt, de fapt, pivnițe vechi, folosite în trecut pentru depozitarea alimentelor, vinului și a altor produse.
Astfel de construcții au fost identificate în centrul orașului, dar și în zone precum Sărărie, Copou sau Tătărași. Tocmai numărul lor mare a alimentat de-a lungul timpului poveștile despre existența unei uriașe rețele subterane care ar traversa Iașul.
Unul dintre cele mai interesante exemple se găsește chiar sub Palatul Culturii. În timpul lucrărilor pentru construirea actualului Palat, arhitectul Ion D. Berindey a descoperit, în 1906, pivnițe mai vechi. Potrivit informațiilor istorice, unele dintre acestea ar putea data din perioada domniei lui Vasile Lupu, în jurul anului 1630.
Asta înseamnă că oamenii care se plimbă astăzi prin zona Palatului trec, fără să știe, peste structuri care ar putea avea aproape patru secole.
Tuneluri secrete sau pivnițe? Aici începe legenda
Mult mai greu de demonstrat sunt poveștile despre tuneluri lungi care ar fi unit Palatul Domnesc, mănăstirile și alte clădiri importante ale orașului.
Iașul are suficiente spații subterane reale încât asemenea legende să pară plauzibile. Dar existența pivnițelor și a hrubelor nu dovedește automat că a existat o rețea continuă de pasaje secrete prin întreg orașul.
Interesant este că până și legenda numelui Copou conține o referire la un asemenea spațiu. Laboratorul Digital de Toponimie al Institutului de Lingvistică al Academiei Române – Filiala Iași amintește o legendă potrivit căreia soția lui Vasile Lupu s-ar fi ascuns într-o hrubă în timpul unei primejdii. Este însă o legendă, nu o dovadă privind existența unei rețele subterane.