Viața Sfintei Parascheva. Povestea pe care mulți credincioși nu o cunosc

În fiecare an, în luna octombrie, sute de mii de oameni ajung la Iași și așteaptă ore întregi, uneori chiar și peste noapte, pentru câteva clipe în fața raclei Sfintei Cuvioase Parascheva. Pentru mulți, ea este pur și simplu „Sfânta de la Iași” sau Ocrotitoarea Moldovei. Povestea vieții sale începe însă la sute de kilometri distanță de România și cu aproape o mie de ani înainte ca moaștele sale să ajungă în capitala Moldovei.

A fost o tânără care a renunțat la avere, și-a părăsit familia și a ales o viață dedicată credinței. A murit la doar aproximativ 27 de ani, iar moaștele sale au străbătut de-a lungul secolelor mai multe țări și orașe înainte de a ajunge, în 1641, la Iași.

Cine a fost, de fapt, Sfânta Parascheva

Cuvioasa Parascheva s-a născut în prima jumătate a secolului al XI-lea, în Epivata, o localitate aflată pe țărmul Mării Marmara, în apropierea Constantinopolului, pe teritoriul Turciei de astăzi. Provenea dintr-o familie creștină înstărită.

Potrivit tradiției bisericești, momentul care avea să-i schimbe viața s-a petrecut încă din copilărie. Auzind în biserică îndemnul lui Hristos de a renunța la cele lumești, Parascheva ar fi început să-și ofere hainele și bunurile oamenilor săraci.

Gesturile sale nu ar fi fost întotdeauna înțelese de familie, însă tânăra a continuat să îi ajute pe cei nevoiași.

Mai târziu și-a părăsit casa și a ales viața religioasă. A ajuns la Constantinopol, apoi în alte locuri de pelerinaj și, în cele din urmă, în Țara Sfântă. O perioadă a trăit în apropierea pustiului Iordanului, într-o viață de rugăciune și asceză.

Tradiția Bisericii spune că, într-o noapte, un înger i-ar fi cerut să se întoarcă în locurile natale. Parascheva s-a întors astfel spre Constantinopol și apoi la Epivata. Acolo avea să se încheie o viață foarte scurtă.

Sfânta Parascheva ar fi murit în jurul anului 1050, la aproximativ 27 de ani. La acel moment era practic o necunoscută pentru oamenii locului și a fost înmormântată fără fast.

Trupul său ar fi fost descoperit întreg după moarte

Povestea care a transformat-o într-una dintre cele mai cunoscute sfinte ale Ortodoxiei începe, potrivit tradiției bisericești, după moarte.

La un moment dat, trupul unui marinar ar fi fost aruncat de valuri pe țărm, iar localnicii au vrut să îl îngroape. În timp ce săpau groapa, ar fi descoperit trupul intact al unei femei. Inițial, acesta ar fi fost lăsat în același loc.

Tradiția consemnează apoi că unor localnici li s-ar fi arătat în vis identitatea femeii și li s-ar fi cerut ca trupul ei să fie scos și așezat într-un loc de cinste.

Moaștele au fost duse în Biserica Sfinților Apostoli din Epivata, iar locul a devenit treptat unul de pelerinaj. Potrivit surselor bisericești, acestea au rămas acolo aproximativ 175 de ani.

De aici începe un drum extraordinar, care avea să dureze câteva secole.

Moaștele Sfintei Parascheva au fost mutate în secolul al XIII-lea la Târnovo, în Bulgaria de astăzi. După cuceririle otomane din Balcani, acestea au trecut prin alte teritorii, ajungând inclusiv la Belgrad.

În anul 1521, după cucerirea Belgradului de către otomani, moaștele au ajuns la Constantinopol, unde au rămas aproximativ 120 de ani. Nimic din povestea de până atunci nu o lega direct de Iași. Acest lucru avea să se schimbe în secolul al XVII-lea.

Cum a ajuns Sfânta Parascheva la Iași

În anul 1641, domnitorul Moldovei, Vasile Lupu, a primit moaștele Cuvioasei Parascheva din partea Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol.

Sursele bisericești consemnează că Vasile Lupu achitase datoriile Patriarhiei, iar patriarhul Partenie I și membrii Sinodului au decis să ofere Moldovei moaștele Sfintei Parascheva în semn de recunoștință.

Drumul până la Iași nu a fost unul simplu. Racla a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, a ajuns la Galați, fiind însoțită de trei mitropoliți greci. De acolo a continuat drumul spre capitala Moldovei, iar la 13 iunie 1641, moaștele au ajuns la Iași.

Vasile Lupu, Mitropolitul Varlaam, episcopii, clericii și numeroși credincioși au ieșit în întâmpinarea lor. Clopotele bisericilor au răsunat în oraș, iar racla a fost dusă la Biserica Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, una dintre marile ctitorii ale domnitorului. Acolo au rămas timp de aproape două secole și jumătate.

Un episod dramatic a avut loc în 1888, când în paraclisul în care se aflau moaștele a izbucnit un incendiu. Racla a fost afectată, însă moaștele au fost salvate, eveniment considerat de credincioși o minune. Ulterior, acestea au fost mutate la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află și în prezent.

De atunci, legătura dintre Sfânta Parascheva și Iași a devenit atât de puternică încât pentru milioane de români numele ei este aproape imposibil de separat de oraș.

În fiecare an, în jurul datei de 14 octombrie, Iașul devine centrul unuia dintre cele mai mari pelerinaje ortodoxe din România. Oameni veniți din toate colțurile țării așteaptă ore întregi pentru a ajunge la raclă.

Puțini dintre cei care stau însă la rând pe străzile Iașului se gândesc că tânăra pe care o cinstesc nu a văzut niciodată Moldova în timpul vieții.

A murit la aproximativ 27 de ani, la aproape o mie de kilometri distanță. Moaștele sale au trecut prin mai multe capitale și imperii înainte să ajungă, după aproape șase secole, la Iași.

Iar ceea ce a început cu viața unei tinere dintr-o localitate de pe malul Mării Marmara a devenit, aproape o mie de ani mai târziu, una dintre cele mai puternice tradiții religioase ale Moldovei.