Începutul anului școlar vine cu emoții pentru copii și părinți, dar și cu situații care pot fi mai greu de observat.

Psihologii atrag atenția că anumite schimbări în comportamentul copilului nu ar trebui ignorate.

Primele semne pot fi observate acasă

Bullying-ul este un fenomen întâlnit în școli și poate lua forme diferite, de la tachinări și jigniri până la excluderea din grup sau agresiune fizică. Problema este că un copil care trece printr-o astfel de experiență nu spune întotdeauna ce i se întâmplă.

De aceea, părinții au un rol important în observarea schimbărilor de comportament. Modul în care copilul se întoarce de la școală, felul în care vorbește despre colegi sau chiar lipsa dorinței de a merge la cursuri pot oferi indicii că există o problemă.

Un copil poate deveni mai retras, mai nervos sau poate evita discuțiile despre școală. În alte cazuri, pot apărea probleme cu somnul, scăderea rezultatelor la învățătură sau diferite dureri fizice fără o cauză evidentă.

Psihologii atrag atenția că părinții trebuie să urmărească astfel de schimbări și să încerce să afle ce se află în spatele lor.

„Vorbim despre un adevărat fenomen, răspândit la nivel global, nu doar în școlile din România. Copiii, de multe ori, au tendința de a fi răutăcioși, de a se tachina. Uneori, lucrurile acestea sunt duse la extrem și pot lăsa răni emoționale adânci”, a explicat Andreea Coman, psiholog ieșean.

Nu orice ceartă între copii înseamnă bullying

O dificultate pentru părinți este să facă diferența dintre o ceartă obișnuită, o glumă nepotrivită și bullying. Nu orice conflict apărut între doi copii înseamnă automat hărțuire.

Bullying-ul presupune, de regulă, un comportament care se repetă și prin care un copil este pus într-o poziție vulnerabilă. Acesta poate fi atacat verbal, exclus în mod repetat din grup, amenințat sau agresat fizic.

Specialiștii recomandă ca părinții să discute cu cei mici și să îi încurajeze să povestească despre ceea ce se întâmplă la școală. Întrebările simple, puse într-un ton calm, pot ajuta copilul să vorbească mai ușor despre problemele sale.

UNICEF recomandă, la rândul său, ca părinții să înceapă discuțiile despre bullying și să îi ajute pe copii să înțeleagă ce înseamnă acest comportament. Organizația atrage atenția că bullying-ul poate fi recunoscut prin elemente precum intenția de a răni, repetarea comportamentului și existența unui dezechilibru de putere între copii.

Important este ca părintele să nu minimalizeze ceea ce povestește copilul. O replică precum „sunt doar copii” sau „trebuie să te descurci singur” poate face copilul să evite pe viitor să mai vorbească despre ceea ce i se întâmplă.

Cum ar trebui să reacționeze părinții

În cazul în care există suspiciuni că un copil este victima bullying-ului, primul pas este o discuție calmă. Părintele trebuie să îi transmită copilului că este ascultat și că nu este vinovat pentru comportamentul celui care îl agresează.

De asemenea, situația poate fi discutată cu profesorul, consilierul școlar sau conducerea unității de învățământ. În cazurile repetate sau grave, este important ca adulții responsabili să fie implicați și să urmărească evoluția situației.

Un alt aspect important este să nu se încerce rezolvarea problemei printr-o confruntare directă între copii. Copilul are nevoie să știe că poate cere ajutor și că adulții vor interveni atunci când situația o impune.

Părinții pot, în același timp, să îi ajute pe copii să își dezvolte încrederea în propria persoană și să îi învețe să spună clar atunci când un comportament îi deranjează. Comunicarea constantă rămâne una dintre cele mai bune metode prin care un părinte poate afla din timp dacă există probleme.

Bullying-ul poate avea efecte asupra stării emoționale a copilului, motiv pentru care semnele persistente nu ar trebui ignorate. Dacă situația devine gravă sau copilul este afectat puternic, sprijinul unui specialist poate fi necesar.